IL RACCONTO / Il Natale Capusotta di Ntunucciu Apribuatta

| 25 Dicembre 2020 | 1 Comment

di Vincenzo Mariano______

Lu Ntunucciu Apribuatta era mutu triste. Mancu li ciarle ti la Filicetta riuscianu cu lu facinu azzare ti l’ancutieddru ncussatu a lu fucalire.

Eppuru, finca a picchi tiempu a retu, quannu si facia lu mirisciu, uai ci la Filicetta, prima cu lla li piatti, no scia cu si corca paru cu iddru.
Auri tiempi!

Nienti. No nc’era nienti da fare. Lu Ntunucciu ia catutu a pocundria. Ia già sentenziatu: “stu Natale sarà nu Natale capusotta”.

 

Veramente, li nzignali nc’eranu tutti. Aìa na simana ca lu tiempu facia lassa e pigghia, poi scaricà e poi si mintìa ti nu bellu passu. Era na simana para para ca no si llià li cambali. Nienti zzanguni, nienti cicore reste, nienti lattucheddre e sprucini.
Li cardunceddri ti la macchia eranu ddintati lippusi e squagghiati cchiui ti li munetule e, poi, lu Corratinu sua stia a terra luntana e no sapia mancu ci turnà pi Natale.

Era lu giurnu ti la nantinantisciglia e la Filicetta no sapia a do ia minare li manu.
Ti retu si bicinàu a lu Ntunucciu, ni zziccau la capu e si bicinau cu la facce alla recchia tiretta e cu la oce toce toce ni tisse:

– Ntunucciu, sienti la Filicetta tua. Cussì no putimu scire a nanzi. La muscia mo figghia intra a la mattra. No tinimu ranu, no tinimu farina e, ci ba rria lu Corratinu, non aggiu fattu né pitteddre, né purciddruzzi. Mìntite la capu a n’capu, camina e pruitisci.

Lu Ntunucciu, comu pigghiatu a m’pienu ti na steddra catuta ti lu cielu, si azzau ti scattu e sciu intra a la rimesa, pigghiau la umbrella e, siccomu purtà tutti li fierri ti fore, la giustau cu l’acuceddra. Si mese lu mpisciatu e bissiu alla chiazza.

L’intentu sua era cu troa lu Angilinu Saparà.

Lu Saparà, ccuttintatore ti donne tristi, esperto di cavalli, ti traine e di contrabbando, stia, comu sua sòlitu, ti coste alla ucciria ti lu Cesarinu.

– Angilì, mi sirvia nu picchi ti ranu, comu putimu fare?
– Lampu! Moi ti sta rricuerdi ti lu ranu, stamu sotta natale!

– E ce aggiu fare? Muggherima moi s’ha rrisuluta.
– Allora, Ntunucciu, sientime sanu: stanotte, quannu so li toi, fatte truare all’angulu ti la tistilleria ca ha passare nu trainu caricu ti ranu ti contrabbandu e bitimu ce si po fare.

 

A li toi a puntu, lu Ntunucciu stia sul postu scusu a retu a nu furnieddru cu la visuale perta a la tistilleria. Quasi subitu rriau lu Saparà cu la bicicretta.

Lu tarloci ti la chiesia sunà li ttrete e no si itia nn’anima. Né santa né dannata. Lu Saparà tirau pi lu giaccu lu Ntunucciu e scera a retu lu parete ti la tistilleria.

Lu Saparà pigghiau na chiana liscia e la mese a mienzu la strata. Mese la recchia sobbra e, giratu a lu Ntunucciu fece segnu cu lu pollice e cu l’indice: nessun segnale.

Lu Ntunucciu, sconfortatu, ni lliau la chianca e mese la recchia sobbra la strata.
– Ci no so li carabinieri, sta rria nu trainu.

Ti la curva ti Liranu si edde na luce sciabbulisciante. Sicuru: era na lucerna sotta trainu. Sta rriannu!

Rriara to sardanapali cu nu trainu sobbracaricu ti sacchi ti ranu.

Lu Ntunucciu ni ulia nu saccu e lu Saparà puru. Quannu sta contrattannu lu prezzu, ncignau a minare spilature e di meru a Cupirtinu eddera to luci ca si bicinannu: “li carabinieri a n’bicicretta”, tisse nu sardanapalu.

Tirau lu trainu intra a lu stratone e tutti si scòsera a retu a lu furnieddru.

Lu Ntunucciu, a lu fucire ca fece, scrufulau intra a nu lutacchiaru e si llurdisciau comu nu puercu intra a la luta.

Pi la pressa e pi la paura, lassau lu saccu a do ia catutu e si scose paru cu l’auri. Lu Saparà ni tese nu scupuzzone e ni fece vatire la coppula.

Quannu rriara, li carabinieri eddera lu saccu ti ranu a n’terra e lu bricatieri, cu la pistola a m’pugnu fece issire tutti fore e bisugnau puru cu tiranu sobbra la strata lu trainu caricu e lu sciallabbà ti lu Apribuatta.

– A qui è tutto sequestrato! Tisse lu bricatieri. Grano, traine, cavalli e conducenti. Seguiteci alla caserma.

All’anima ti lu ranu e di li carabinieri! Quistu si ca ghè nu Natale capusotta!

A stu puntu, no sapendu cchiui ce fare, lu Saparà si minau a pieti ti li carabinieri e cu na lagna ti chiangimuerti, chiese pirdunu pi l’arma ti tutti li santi muerti e pi lu Santu Natale ca ia rriare.

Tirau a m’ballu lu Corratinu luntanu, la Filicetta sula a casa e na figghia, inesistente, jaticata intra a nu liettu a puntu ti morte cu lu desiderriu ti li pettule.

 

Sarà stato il clima natalizio nell’aria, sarà stata na binitetta cuccuascia ca sta rumpia cu lu sua “tuttu miu, tuttu miu” o la figghia, inesistente, jaticata intra a nu liettu a puntu ti morte cu lu spilu ti li pettule, ca lu bricatieri, cadde a cumpassione.

– Va bene. Ditemi come stanno le cose. Chi è il contrabbandieri?

Lu Saparà fece segno ai due e lu bricatieri continuò.
– Voi due avete commesso il reato più grave, ma è Natale e ogni reatu è pirdonatu. Scaricate quattru sacchi e dileguatevi e buona vi ha venuta.

Così fecero e quannu la lucerna ti lu trainu ti li contrabbandieri era, ormai, na cacaluna, lu bricatieri continuò.
– Voi altri, invece, prendete i quattro sacchi, tornate a casa e dite ai vostri ca è rrivato Natale e che avete incontrato lu Mmamminieddru e che li saluta. Auguri a voi e alle vostre famiglie.

La cuntintezza si mmisurà a lacrime, ma cieddri la putia mmisurare.

Quannu lu Ntunucciu rriau a casa, la Filicetta stia già azzata. La giucculatera già sta ruscìa e li chiccara scuzzicate stìanu già sobbra la banca.
Lu Ntunucciu la mbrazzau ti retu e alla recchia ni tisse: “Santu Natale, Filicetta mia”

.
Pi lu inticinque, Santu Natale, la Filicetta, aveva invitatu a pranzo la cattìa ti fronte casa piccè stia sula e la Filicetta ticia sempre ca ci to “suli” s’incontranu, no stanu cchiui suli, ma stanu ti paru.

La taula era pronta, no mancà nienti.

Lu Ntunucciu si azzau e si fece la croce:
– Eternu riposu tona…
Ti botta, si spalancau la porta e comparve, comu a nu Gesù Cristu cu la parma a manu, lu Corratinu!

Cu nu mazzu ti ciciri e tria a manu ca mprofumara tutta la casa. Mpuggiau li fiuri sobbra la cimminìa e si salutara, si mbrazzara, “auguri, auguri”, si ssittara e mangiara.

Li purciddruzzi, li cartiddrate e li pitteddre facianu la loro bella ficura alla taula ti Natale e lu Corratinu minau la manu a li purciddruzzi a do nc’era chiù anisini, quannu… “ttu, ttu” alla porta.

Era lu Libboriu Uecchiu Mmirciu ca, a marzu passatu, nn’ia innuta na sciumenta caucinara a lu Ntunucciu ca si buscau na cauce a lu scinucchiu e, pi quistu, cchiui no si salutannu. Mpuggiau sobbra a la banca qualche ncartatu e poi sciu a lu Ntunucciu.

Lu mbrazzau, ni fece li auguri e ni circau scusa e pirdonu pi la mancanza ti marzu.

– Ce bellu Natale, tisse lu Ntunucciu: figghiuma ghè turnatu a casa, aggiu fatta pace cu lu Liboriu e stamu ssittati a nturnu a na taula cu tuttu lu bene ti Diu. Quisti so miracoli!
Azzamu li bicchieri! Buon natale a tutti, a ci ni ole bene e a ci ni ole male ncora ti cchiui. A lu prossimu cu ni truamu ntorna tutti a quai, anzi, cu simu ncora ti cchiui.
Chiù felici e chiù cuttienti ti moi, ammessu che possibile possa essere e sarà.
Salute a tutti!______

CREDITS: nella foto di copertina, “Contadini Salentini negli anni Cinquanta” – 2013 – olio su tela – cm. 100 x 70, di Salvatore Malorgio______

 

Vincenzo Mariano, 72 anni, di Copertino, appassionato di teatro, musica e “come se non bastasse, ho coltivato, educatamente, tutti i vizi possibili.”.

Ha cominciato a scrivere in vernacolo nel 1975 e ha diretto i giornali satirici  “La Macennula”, “Lu Ncannulaturu”, “La Cumeta”.

Nei suoi racconti, “un invito a non cercare lontano e con affanno, la felicità. Perché riflettendo bene, potremmo accorgerci che la teniamo vicinissima e, magari, dentro noi stessi”.

Category: Costume e società, Cultura

About the Author ()

Comments (1)

Trackback URL | Comments RSS Feed

  1. Raffaele Polo ha detto:

    un saluto, un augurio all’inossidabile Vincenzo da Raffaele Polo

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *

Connect with Facebook

Questo sito usa Akismet per ridurre lo spam. Scopri come i tuoi dati vengono elaborati.